1 - 1 cu Jugaru

Gabi Jugaru - Site oficial

Clanul Daco-Romanilor

October 13th, 2011

Cu sau fara voia noastra, ne-am “nascut” din “impreunarea” dintre romani si daci. Primii, organizati in Imperiu, ceilalti, in stat sclavagist incepator. Cum-necum, am devenit ulterior o provincie….De aici probabil obiceiul unora din Bucuresti de a cataloga restul tarii!

Romanii erau vestiti printre altele si pentru petrecerile lor deocheate. I-am mostenit. Cum s-ar fi simtit oare Iulius Cezar sa-i cante Adrian Minune sau Florin Salam? Ce de-a banet ar mai fi strans din dedicatii renumitii solisti! Sau poate c-or fi fost si la acea vreme platite dedicatii si astfel au ajuns “cocoseii” din aur pana in vremurile noastre…

Cat despre partea cu orgiile sexuale…ma tem ca tot pe romani i-am mostenit.

Tot pe ei cred ca i-am mostenit si cand vine vorba de tradare. Daca nu ma credeti, cercetati despre migratia politica din ultimii 20 de ani….

De la daci am luat “varza”…Asta am si ajuns, ca popor….

Asta daca mai putem spune ca sintem popor.

Nu de alta, dar prea sintem organizati in clanuri!

Si daca despre unele se vorbeste din ce in mai des in presa, despre clanurile care isi desfasoara activitatea in Casa Poporului, nu stim prea multe. Decat ca nu-si mai spun clanuri, ci partide.

Pe cand oare o reorganizare in Stat de drept?! Nu de alta, dar dupa nenumarate orgii, clanurile ne-au adus prin tradare inapoi la sclavagism…cu UE sau fara!

 

România, in rahat?!

June 10th, 2011

RAHÁT, rahaturi, s. n. Produs de cofetarie cu aspect gelatinos, fabricat din sirop de zahar, amidon si diferite substante aromatice si prezentat de obicei in forma de cuburi mici. ? Fig. (Fam.) Lucru fara importanta – Din tc. rahat[lokum].
Sursa: DEX ’98

RAHÁT ~uri n. 1) Produs de cofetarie preparat dintr-o pasta gelatinoasa indulcita si aromatizata. 2) fam. Lucru sau fapt lipsit de valoare. /<turc. rahat
Sursa: NODEX

rahát (raháturi), s. n.1. (Anv.) Confort, huzur, tihna, indestulare. – 2. Preparat dulce oriental pe baza de sirop de zahar amestecat cu putina faina. – 3. (Vulgar) Murdarie, fecale. – Mr. rihate „tihna”. Tc. (arab.) rahat (Roesler 601; Seineanu, II, 299; Lokotsch 1684; Ronzevalle 98), cf. ngr. ??????, bg., sb. rahat. Cu sensul 2, an locul tc. rahat-lokum; sensul 3 este m.Der. rahagiu, s. m. (vanzator de rahat); rahagerie, s. f. (cofetarie).
Sursa: DER

RAHÁT s. v. excrement, fecale.
Sursa: Sinonime

RAHÁT s. (turcism anv.) rahatlocum. (Mananca ~ si bea apa rece.)
Sursa: Sinonime

rahát s. n., (lucruri fara importanta) pl. raháturi
Sursa: Ortografic

a face rahatul bici / din rahat bici expr. (vulg.) a obtine o performanta notabila intr-un domeniu de activitate, cu resurse modeste, in imprejurari defavorabile.
Sursa: Argou

a face rahatul praf expr. (vulg.) a fi complet ineficient.
Sursa: Argou

a fi in rahat pana in / la gat expr. (vulg.) a avea necazuri mari.
Sursa: Argou

a-i ingheta (cuiva) rahatul expr. a se inspaimanta, a se ingrozi.
Sursa: Argou

a manca rahat expr. 1. a minti. 2. a barfi, a cleveti.
Sursa: Argou

a manca rahat cu lingura / cu polonicul expr. a vorbi antr-o maniera demagogica.
Sursa: Argou

a scoate (pe cineva / ceva) din rahat expr. a salva (pe cineva / ceva) dintr-o situatie critica.
Sursa: Argou

a se face de pomina / de rahat / de ras expr. (vulg.) a se compromite.
Sursa: Argou

mare branza / rahat expr. (iron.) fleac, lucru lipsit de importanta.
Sursa: Argou

mancator de rahat expr. (peior.) 1. om lipsit de caracter; (om) barfitor, clevetitor. 2. mincinos.
Sursa: Argou

rahat cu mac / cu perje expr. lucru de calitate inferioara (adesea etalat cu o ostentatie nejustificata).
Sursa: Argou

rahat cu ochi expr. (vulg., peior.) persoana insignifianta.
Sursa: Argou | Adaugata de blaurb | GreSeala de tipar | Permalink

rahat in ploaie / pe bat expr. 1. lucru de calitate inferioara. 2. persoana insignifianta.
Sursa: Argou

 

<fb:like href=”http://facebook.com/dexonline” send=”true” width=”875″ ref=”zepu_bottom” show_faces=”true”>

 

Poate ca va intrebati de ce atatea sensuri?! Ca sa nu pierdem nimic din ceea ce ar putea sa insemne “rahat”.

In plus, va reamintesc si un banc genial.

In poenita unei paduri doi limbrici, tatal si fiul, stau de vreme indelungata intr-o balega . Fiul intreaba: “Tata, uite cat de aproape sint de noi coltul ala de paine, restul ala de carne la gratar si bucatica aia de tort! De ce nu ne mutam acolo si stam in balega asta???” “Pentru ca asta e patria noastra, fiule!”, raspunde limbricul-senior.

Asa ca ii invit pe prietenii nostri de veacuri, turcii, sa observe drumul rahatului prin negura vremurilor si transformarea lui dintr-un desert delicios intr-o jalnica stare de realitate lipicioasa.

Si daca tot nu se prind, pentru comparatie, le pot oferi bonus un sejur ultra-all-inclusive la noi in tara. Si-or sa fuga de-or sa rupa pamantul, ca la Podul Inalt.

Vacanta placuta tuturor! Ca de concedii…cui ii mai arde?!

The Wall

January 16th, 2011

Unele lucruri par mai mici atunci cand crestem. Daca intri in sala de clasa in care ai fost bobocel, daca te duci la bunici in camera in care dormeai in vacanta de vara cand ramaneai la ei, daca incerci sa joci fotbal pe acelasi teren pe care jucai si cand aveai 10 ani, toate ti se vor parea foarte mici…Nu acelasi lucru l-am patit eu cand am revazut azi “The Wall”, al celor de la Pink Floyd.

Am ascultat albumul prima data in 1985. Eram in armata, in RâmnicuSarat. Pink Floyd a devenit imediat trupa mea de suflet, in ale carei versuri m-am regasit, pe ale carei acorduri am incercat stari de la agonie la extaz, in functie de momentele in care ii ascultam. Am ascultat tot ce au imprimat de-a lungul timpului. Asta poate si pentru faptul ca primul lor disc a aparut exact in anul in care eu am venit pe lume, 1967.

Dar sa ma reintorc cu fata la zid….The Wall, filmul, l-am vazut pentru prima data cativa ani mai tarziu, entuziasmat la culme, imediat dupa revolutie, intr-o camera de camin studentesc din Tudor, in Iasi, la un videoplayer inchiriat in grup… Aveam 23 de ani si eram casatorit cu Katy, prima mea sotie.

Cu aceeasi ochi, cu aceleasi urechi, dar cu alta minte,  zece ani mai tarziu, l-am revazut alaturi de  cea de a doua mea sotie, Dana. Atunci i-a descoperit si ea pe inegalabilii Pink Floyd, pe care ii auzise in treacat in adolescenta ei, pe un vinil,  la sora ei, Mihaela.

Au trecut inca zece ani si azi am revazut din nou The Wall. Cu mintea de acum. Dupa ani plini de caramizi puse una peste alta intr-o mare dezordine creata de mine insumi, intr-o viata in care mi-am cladit singur propriul zid in jurul meu. Un zid ridicat fara a lasa nici o usa prin care sa evadez, nici o fereastra prin care sa treaca spre mine lumina adevarata…nici macar adevaratul intuneric al noptii…

Cat de mult ma regasesc acum in ceea ce in 1985 acultam doar cu urechi de ascultator entuziasmat…Cat de usor se ridica un zid…Cat de greu e sa-l dai jos…De cele mai multe ori poate ramane ridicat pe vecie.  Tu si propriu-ti zid. Un altfel de cavou.

Astept sa mai treaca alti zece ani, sa mai revad filmul. Daca o sa mai apuc, sigur o sa mi se para iarasi altfel. Si mai mare, mult mai mare decat atunci cand l-am vazut prima data! Asta pentru ca uneori lucrurile care ni se par mari, devin in timp mici, iar cele mici, incredibil de mari. Depinde de care parte a zidului sintem!

Respect, Pink Floyd!

ABRA-CADABRA!

December 28th, 2010

S-a mai incheiat inca un an…calendaristic, cel putin…
Cu bune, cu rele, a trecut! Altul a venit.
Dincolo de timp, sintem noi. Uneori ne trezim prea devreme, alteori prea tarziu…
Eu anul asta m-am trezit. Tarziu. Mult prea tarziu!
Regrete avem toata viata. Pe unele le luam cu noi in mormant. Uneori invatam sa spunem, alteori sa nu rostim o vorba. Uneori plangem, alteori radem. Cu sau fara motiv. Avem orgolii, visam lucruri de neinchipuit. Alteori chiar ni se intampla lucruri de neinchipuit!
Mie mi s-au intamplat pana acum in viata din toate cele mai sus pomenite. Ba chiar mai mult. Totul e sa nu ne pierdem speranta. Sa avem incredere in noi.
Pe vremuri, scrisesem ceva.  Rescriu acum aici.

Daca n-ai castigat, bucura-te ca ai pierdut.
Daca ai pierdut, bucura-te ca n-ai pierdut mult!
Daca ai pierdut mult, bucura-te ca nu ai pierdut tot!
Daca ai pierdut tot, bucura-te ca nu mai ai ce pierde!
Si-atunci ma vei putea castiga pe mine, castigatorul tuturor pierderilor tale, pierzatorul tuturor castigurilor tale, pierderea unica a castigului tau real!

Asta pentru ca viata e o scamatorie, plina de hocus-pocus! LA MULTI ANI, OAMENI!

YouTube Preview Image

De ce?!

December 19th, 2010

Orice inceput are si un sfarsit. De obicei sfarsitul e mai tragic decat in telenovele, iar inceputul e mai frumos decat primavara.

Oamenii se cunosc, se plac, se insotesc, isi fac vise. Apoi lupta impreuna ca sa transforme visele in realitate.
Dar, ca in orice vis, exista elemente surpriza, pe care nu le poti interpreta la timp. Apar ingeri si demoni, iar tu speri ca o sa apara Dumnezeu sa te salveze. In timp ce nu poti sa faci nimic. Asta pentru ca pur si simplu te afli in vis.

Mai apoi, ceva se intampla. Si te trezesti. Dar continui sa visezi cu ochii deschisi si habar n-ai ce va urma. Daca visul a fost frumos, strangi tare pleoapele, astepti si te rogi ca visul sa continue. Daca a fost urat, incepi sa te ciupesti, inveti sa respiri.

In viata, sarim dintr-un vis in altul. Iar apoi, cand inchidem ochii, toate visele se perinda prin fata noastra si doar unul ramane cel mai important.

Omule, orice vis ai trai, ai grija sa te trezesti! Inainte de a inchide ochii!

“…pe curand sau ramas bun!”

November 5th, 2010


N-am crezut niciodata ca ochii mei vor lacrima dupa Adrian Paunescu. Dar interiorul meu e dictator.
Nu vreau sa vorbesc nimic despre viata lui.
Pentru ca nu am calitatea asta. Si pentru ca sint atatia care o fac de ani multi si inca or s-o faca multa vreme .
Doar ca, din nou, mi-e scarba de cei ce plang acum dupa ce au aruncat cu noroi spre el in timpul vietii.
Inca o data, nu inghit curvele de oameni. El n-a fost una dintre ele. Si-a asumat tot ce a facut. N-a avut griuri in viata, totul a fost alb-negru.
Dincolo de toate, ramane poet national si istoria il va aseza acolo unde ii este locul. Iar Dumnezeu sigur isi va gasi zilnic 5 minute ca sa asculte poeziile scrise in Rai de Adrian Paunescu, zamislit pe plaiul Moldovei, dar cu inima de Român Universal.
Sa-i fie tarana usoara!




Pa, Paul….!

October 27th, 2010

Tocmai cand ma pregateam…
Hm…curat ghinion!
De atata vreme imi doream si inca nu am gasit momentul. Iar cand acesta a venit…degeaba!
Eram decis sa merg sa-mi incerc norocul. Norocul de a afla ce si cum cu românika.
Ca, deh…dupa ce am urmarit cu sufletul la gura meciurile de fotbal de la cupa mondiala(nu ca as fi vreun superfan sau pentru ca microbul e prezent in mine!) eram si eu curios de cat de extraterestru poate fi PAUL. Nu-l stiti pe PAUL?! Hai, ma, PAUL, masculul cu 8 picioare.
Dupa ce m-a uimit cu pronosticurile lui 100% precise, ma gandisem ca pot face cumva sa vad spre ce tre’ sa ma indrept, eu si conationalii, ca sa se termine cu criza. Cel putin cu cea din buzunare. Eram hotarat sa merg sa aflu inaintea tuturor rezultatul votului privind motiunea de cenzura. Si sigur aveam ceva de castigat din asta! Daca nu eu, macar altii!
In fine…Astazi am aflat cu stupoare mai multe vesti rele si doar una buna. Veste rea: Paul a murit. Veste rea: nu putem conta pe prezicerile lui in continuare. Veste rea: n-a apucat nimeni sa-l manance preparat. Vestea buna e ca va fi incinerat si din cenusa, poate-si freaca cineva macar un ness. Nu de alta, dar poate se transmite darul de prezicator de la 8 picioare la 2…cu toate ca uneori ne comportam ca si cum am avea 4….
Sa-ti fie cenusa usoara, Paul, caracatita draga!

E greu sa fii rege!

October 24th, 2010

Fara a fi monarhist, declar sus si tare ca-l iubesc pe rege!
El e cel mai adevarat român dintre toti ai neamului: nu vorbeste aiurea, nu se da in vint dupa aparitii tv, nu cheama paparazzi cand iese in societate. In plus, e cunoscut peste tot in lume, nu doar in Dorobanti.
N-a consumat droguri, n-a baut prin cluburi, nu si-a tras imagine pe seama silicoanelor sau a funduletului obraznic al vreunei bombe sexy. Cu toate astea, dupa cat de cunoscuta si-a facut tara sa, ma tem ca strainii il iubesc mai mult decat ai lui. C-asa e neamul nostru românesc. Cert e ca regele e iubit deopotriva oameni si de Dumnezeu, chiar si de cei care-L numesc Allah.
Bine ne au facut turcii! Si bine ne mai fac!
Traiasca regele! Traiasca Hagi!

Neamul cascadorilor

October 7th, 2010

Romanii sint cascadori. Cei mai buni. Tot timpul cad  si se ridica. Dupa fiecare cascadorie, executata la cerere sau de nevoie!

Pe vremuri, cascadoriile se executau peste tot: la tara, cand trebuia sa te duci la furat, dupa porumb, noaptea, ca sa ai ce manca ziua. Cand trebuia sa te duci la furat dupa lemne in padure, ziua, ca sa ai cu ce te incalzi noaptea. La oras, cascadoriile erau nesfarsite: la cozile de la lapte, atunci cand te duceai sa-ti iei “ratia” de soia, cand te duceai undeva cu un mijloc de transport in comun si trebuia sa mergi pe scara, ori catarat in partea din spate, pe exterior…

Mi-amintesc o intamplare, care intre timp a devenit banc.

Dimineatza, in Iasi, in Targu Cucu, un copilas de clasele I-IV se chinuia, cu ghiozdanul mult prea mare in spate, sa urce intr-un tramvai supraaglomerat. Pe culoar, in dreptul usii, statea un militian care la un moment dat tipa catre proaspatul elev:  “Nu te mai impinge pe scara, da-te jos sa plece tramvaiul!”  Cineva din tramvai spuse: “Lasa dom’le copilul sa urce-n tramvai sa mearga la scoala, vrei sa ajunga ca dumneata?!”.

Intre timp tramvaiele nu mai par atat de aglomerate. Asta pt ca nu mai sint atat de multi oameni care au o slujba la care tre sa se duca. Si nici atat de multi copii nu se mai procreeaza. Ca, deh…criza! Criza care la noi nu e de-acum. E de ani multi, de pe cand romanii au simtit ca nu mai au cum sa-si castige painea in propria tara. Si au plecat ca randunelele. Doar ca ele se intorc acasa mai des decat cei din diaspora. Au propriile aripi. Ale noastre au fost taiate….

Cascadorii se fac si in ziua de azi, in tara. Tre’ sa reusesti sa scapi viu in fiecare zi din lupta cu propria existenta. Iar daca ajungi intreg acasa, tre’ sa fii multumit: urmeaza noaptea, cu tot ceea ce presupune ea in viata fericita de familie…

Am auzit ca unii, in timp ce-si satisfac nevestele, inchid ochii si se gandesc la guvernanti. Iar partida de sex devine mai salbateca si dureaza mai mult! Apoi, descarcat fizic si psihic, urmeaza rugaciunea. Rugaciunea de seara pentru painea si cascadoriile de a doua zi. Rugaciune care de ceva vreme a fost inlocuita de multi romani cu minute in sir de injuraturi. Mama, tatal, nevasta, copii, mortii si ranitii celor ce ne conduc tara sint pomeniti permanent inainte de culcare. Nu ca in timpul zilei ar uita cineva de ei…Dar parca te racoresti si te pregatesti pt o noua zi. In care cascadoriile continua.

Zambeste, maine va fi mai bine…decat poimaine!

Priviti cu atentie, dar nu incercati asta, guvernul trage salteaua si ne garanteaza c-o sa fie bine!

Dacii sau romanii?

September 28th, 2010

Divide et impera!

O fi spus-o si Traianus la vremea lui de-a ajuns pana la Traian din vremea noastra…. Altfel spus, a circulat din gura-n gura, pana-n fund la taxatoare! Ca taxele oricum ne sint bagate pe gat, scoase direct din fundul plin de hemoroizi ai celor care nici macar scaunele parlamentului nu le tocesc, cu toate ca se jura ca sint cei-mai-cei pentru popor…S-au jurat pe rosu,  pe mama, chiar si pe oul din cuibul berzei, barza care o sa ne dea dracului in curand si-o sa plece in alta tara sa lase la usa bebelusii( conceputi dupa calendarul civilizatiei Maya!), pentru ca dupa aia sa intre inapoi in pantaloni la proaspetii tatici fuckatori de copii cu un viitor mai bun.

Mi-amintesc bancul ala cu Bula, care il intreaba pe tatal lui:  “Mai tata…daca la ei e asa de bine si la noi e asa de rau, de ce la noi e asa de rau si la ei e asa de bine?!”  E retorica intrebarea din banc…poate si de asta realitatea e la fel de dura.

M-am intrebat tot timpul:  de ce sintem atat de nenorociti, noi, românii?!  Pentru ca l-au impuscat pe ceasca de Craciun? Hm…nu cred ca doar de asta! Pentru ca inainte de el, au existat atatea fapte eroice de tradare, incat chiar ca incep sa nu mai am nici o indoiala ca sintem un neam de curva.

Am mai intalnit multi oameni care au aceeasi parere si ma intrebau “de ce?!”  Mai in gluma, le spuneam ca poporul român s-a nascut in urma combinatiei dintre doi barbati: Decebal si Traian. Ce-am fi vrut, sa iesim artagosi ca italienii?! Aia au supt lapte de la lupoaica! Sau luptatori ca nordicii? Nu, ca noi nu l-am avut pe Odin drept povatuitor! Zamolxe a fost darnic cu dacii, le-a dat spritz mult si bun, i-a invatat sa ia moartea in ras si sa se bucure la inmormantari. Obicei pastrat pana azi: oricat de mult plange lumea in drum spre cimitir, la praznicul de dupa tot numai intr-un ras o tin si pleaca acasa rupti de beti…c-asa ne-au invatat dacii… Tot de la daci am mostenit si cateva cuvinte care au o cu totul alta semnificatie astazi:

Varza = ce-am ajuns;

Capra= pozitia in care ne aflam;

Appuli(care in limba dacilor insemna “cei voinici”)  a devenit raspunsul la intrebarea “ai cui sintem?”

Romanii ne-au dat alte obiceiuri “ca lumea”:  pedofilie,  homosexualitate,  tradare,   petreceri permanente….si mai ales, parlament!

Orice am mostenit, un lucru e sigur: noi, urmasi de daci si de romani, ne-am aparat tot timpul glia…Dar de ce nu spune istoria cu ce pret, material, vorbind?! Cat aur si cate bogatii nu s-au dus permanent pentru ca domnii sa poata domni in pace si sa poata sa-si ia linistiti birul de la popor?! Nu trebuie sa ne mai miram, chiar deloc! Ceea ce se intampla in zilele noastre e normal, vine din vremuri stravechi.  Asta e situatiunea, mon cher!

Piramida e corpul geometric dupa care se deruleaza viata pe pamant. Stiau ei faraonii de ce le slaveau! Doar ca ai nostri faraoni si acolitii lor, fie ca se trag direct din daci sau din romani, nu ar trebui sa uite ca in spatiul carpato-danubiano-pontic dacii si romanii traiesc de peste 2000 de ani cu un singur scop: sa se bucure de viata. Iar pricipalul organ cu care se bucura de viata e stomacul. Daca stomacul face scandal, atunci Decebal si Traian si-au tras-o degeaba! Sau poate ca nu….

Va doresc “sa va simteti bine si s-aveti succesuri!”



Creative Commons License
Creative Commons License